Vibratiile elastice care au frecvente mai mari de 20 000 Hz genereaza unde sonore ce nu pot fi auzite de urechea omeneasca. Ele se numesc ultrasunete.
Delfinii, balenele, liliecii etc. comunica si se orienteaza prin emiterea si receptionarea ultrasunetelor. Pentru a chema cainii sunt folosite fluiere cu ultrasunete.
Sunetele a caror frecventa este mai mica de 20 Hz sunt de asemenea inaudibile. Ele se numesc infrasunete. Acestea sunt emise, de pilda, de catre elefanti.
Pentru producerea ultrasunetelor se utilizeaza generatoare electromecanice care functioneaza pe baza fenomenelor de piezoelectricitate si magnetostrictiune.
Generatorul piezoelectric: daca dintr-un cristal de cuart se taie in mod corespunzator o placuta si pe fetele ei acoperite metalic se aplica o tensiune continua, placuta se deformeaza.
Cand asupra unei astfel de placute se aplica o tensiune alternativa, ea incepe sa vibreze cu frecventa tensiunii aplica, devenind o sursa de ultrasunete.
Generatorul magnetostrictiv: s'a observat ca dimensiunile placutelor construite din anumite substante feromagnetice variaza prin magnetizare. Daca acestea sunt dispuse intr'un camp magnetic variabil de o anumite frecventa, vor incepe sa oscileze, devenind surse de ultrasunete (nichel, aliaje de nichel si cobalt).
In ambele cazuri de generare este necesar ca dimensiunile placutelor oscilante sa fie astfel alese incat frecventa lor proprie sa coincida cu frecventa de excitatie a campurilor elecric si respectiv magnetic aplicate.
Generatoarele de ultrasunete lucreaza deci in regim de rezonanta.
Undele ultrasonore produse prin propagarea ultrasunetelor intr'un mediu elastic au aceeasi natura cu si undele sonore. Ca si sunetele, ele nu se propaga in vid, ci numai in medii materiale. Ele au aceeasi viteza ca si sunetele. Viteza de propagare a ultrasunetelor in aer este de 340 m/s, la temperatura de 20 grade C si la P = 1 atm.