pastebin - romana tex - post number 2149705

NUVELA PSIHOLOGICA

 

"N VREME DE RZBOI" de Ion Luca Caragiale

- nuvel psihologic de factur naturalist -

 

Alturi de Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale este creatorul nuvelei realist-psihologice. Nuvela "n vreme de rzboi" de Ion Luca Caragiale (1852-1912) a aprut n 1898 i este o creaie realist-psihologic, avnd i puternice accente naturaliste.

Naturalismul este curentul literar care, investignd realitatea, se preocup mai ales de legile cauzale ntre fapte, prezentnd nu att tipologii, ct cazuri patologice, pe care le analizeaz cu pricepere i meticulozitate medical i n care primeaz factorul ereditar, ca fiind hotrtor n evoluia destinului uman, la care se adaug manifestrile naturii, aflate n deplin concordant cu strile psihologice ale personajelor, urmnd ndeaproape evoluia boliiacestora.

 

Structura i compoziia nuvelei:

Construcie epic riguroas, nuvela "n vreme de rzboi" are un singur plan narativ, care se refer la analiza psihologic a personajului principal, care sufer o prbuire interioar rapid, de la obsesie Ia nebunie. Nuvela ilustreaz, aadar, un conflict consolidat n plan psihologic i o intrig bine evideniatconturat de prbuirea psihic i lcomia nestpnit de mbogire.

Perspectiva narativ este reprezentat de naratorul omniscient i de naraiunea la persoana a III-a, care ilustreaz zbuciumul interior al protagonistului. Modalitatea narativ se remarc prin absena mrcilor formale ale naratorului, de unde reiese distanarea acestuia de evenimente. Perspectiva temporal este cronologic, bazat pe relatarea evenimentelor n ordinea derulrii lor, iar cea spaial reflect att un spaiu real, ai hanului, ct i unui imaginar nchis, al obsesiei ce chinuiete contiina personajului.

 

Nuvela este structurat n trei capitole:

Capitolul I. Popa Iancu din Podeni, cpetenia unei bande de hoi, este n pericol de a fi prins de poter i de aceea, fratele su, Stavrache, l sftuiete s se nroleze voluntar n armat i s plece pe frontul din Balcani, pentru a i se pierde urma. Popa Iancu urmeaz sfatul fratelui su, averea i rmne lui Stavrache, iar atunci cnd acesta este anunat printr-o scrisoare c Iancu Georgescu a murit "pe cmpul de onoare de trei gloane inamice primite n pntece" ncepe s fie obsedat de revenirea fratelui.

Capitolul al II-Iea urmrete ndeaproape obsesiile i comarurile lui Stavrache, iscate din teama c fratele su nu ar fi murit i c s-ar putea ntoarce s-i ia averea.

Capitolul al III-lea ilustreaz ntlnirea i confruntarea dramatic dintre cei doi frai i declanarea nebuniei lui Stavrache.

 

Construcia si momentele subiectului:

Firul epical nuvelei urmeaz linia unei compoziii clasice i contureaz treptat obsesia lui Stavrache i evoluia ei spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragic printr-o riguroas analiz psihologic, sugernd n acelai timp o tar ereditar, genetic ce se manifest n structura psihici a frailor Georgescu.

Incipitul ilustreaz modul de soluionare a jafurilor i crimelor comise de o band de tlhari, care, n sfrit, fusese prins.

 

Tema:

O constituie evoluia unei obsesii duse pn la nebunie, autorul respectnd toate simptomele acestei boli, iar eroul principal fiind urmrit prin analiza crizelor de contiin i de comportament, ca ntr-o adevrat fi medical.

In expoziiune, se prezint datele eseniale ale celor dou personaje i mprejurrile care le determin destinele.

Timp de doi ani, o ceat de tlhari bgase n speriei pe locuitorii din "trei hotare", prin furturi, torturi i omoruri, iar acum hoii fuseser prini de poter n pdurea Dobrenilor. Cpetenia bandei, popa Iancu din Podeni, scpase ca prin minune, fiind plecat cu treburi la trg. Se spunea despre el c era bogat, c avea "bnet", iar lumea bnuia c popa "gsise vreo comoar". Toate acestea "bteau la ochi" i au strnit suspiciunea oficialitilor, aa c ntr-o noapte, cnd pe mam o trimisese la trg mpreun cu argaii, popa Iancu i nsceneaz un jaf acas la el ca s scape de bnuieli. Este gsit a doua zi "legat butuc, cu muchii curmai de strnsura frnghiilor, cu cluu-n gur" i plngndu-se c l-au schingiuit i "i-au luat o groaz de bani". Acum tlharii fuseser prini, iar popa , de team c va fi demascat, se duce degrab la "neic Stavrache, hangiul, frate-su mai mare", ca s-1 nvee ce s fac.

Stavrache avea un han aezat "n drum", era "om cu dare de mn" i fusese i el nfricoat s nu-1 calce hoii, aa c, de cnd i prinseser, rsuflase uurat. El este uimit cnd frate-su i destinuie, "ca la un duhovnic", c el era "capul bandei de tlhari", c i nscenase jaful "ca s adoarm bnuielile", iar acum regreta amarnic, scuzndu-se c "dracu-1 mpinsese". n acel moment sosesc la han, cu glgie mare, "vreo douzeci de voluntari tineri", cu un ofier i trei sergeni care se duceau la rzboi i voiau s se odihneasc pn diminea, cnd trebuia "s-apuce trenul militar". Lui Stavrache i vine ideea s-1 trimit i pe frate-su, Iancu, voluntar pe front, l rade i l tunde "musclete", apoi acesta pleac mpreun cu militarii.

Despre preotul lancu nu se mai tia nimic n Podeni, "parc intrase-n pmnt" i oamenii au adus alt preot n sat, pentru c nu puteau s rmn "fr liturghie". Tocmai cnd se-ntorcea de la parastasul de nou zile al mamei sale, Stavrache primete o scrisoare de la fratele lui, care fusese expediat naintea luptelor de la Plevna i din care afl c Iancu fusese numit sergent i decorat cu "Virtutea militar". Ironia lui Caragiale este acid, descriind starea de spirit a lui Stavrache, care verific din nou data expedierii scrisorii pentru a se convinge c era trimis naintea btliei de la Plevna, n care, se tia, muriser foarte muli romni. Hangiul se ntreab, n subcontient, dac Iancu o fi scpat cu via ori ar ndrzni s se mai ntoarc i s-i revendice averea, care era acum administrat de hangiu: "...O veni?... n-o veni?...". El se intereseaz apoi de pedepsirea tlharilor i, aflnd c acetia nu-i trdaser cpetenia, Stavrache i exprim dispreul pentru oficialiti: "Aoleu! ce mai judectori!...". Se manifest aici un limbaj colocvial: forma popular a viitorului confer spontaneitate exprimrii, iar exclamaia "Aoleu! ce mai judectori!" sporete tulburarea afectiv i ironia personajului privind incompetena justiiei.

Dup un timp, Stavrache primete alt scrisoare, de data asta cu "slov strin", prin care i se anun moartea fratelui su, "sublocotenentul Iancu Georgescu", rpus "de trei gloane inamice primite n pntece". Cel care scrisese ntiinarea elogia curajul i vitejia eroului, care, zmbind, "i-a cntat singur popete foarte frumos: vecinica pomenire!". Dup ce "a plns mult, mult, zdrobit de trista veste", Stavrache face toate demersurile necesare pentru a moteni averea fratelui mai mic i intr oficial n posesia ei.

Naratorul deapn irul ntmplrilor cu obiectivitatei intervine cu paranteze sau scurte comentarii privind atitudinea i comportamentul hangiului.

Intriga. Consultnd un avocat n privina condiiilor legale de pstrare a averii motenite, hangiul afla c numai popa este singurul care ar avea dreptul s-i cear restituirea bunurilor, dar el "cine tie unde s-o fi prpdit". Din acest moment, pe Stavrache ncepe s-1 chinuie gndul n legtur cu posibila ntoarcere a fratelui su i aciunea nuvelei crete n tensiune.

Desfurarea aciunii. n cei cinci ani care trecuser de la terminarea rzboiului, nimeni nu-1 deranjase pe Stavrache, n afar de apariiile de comar ale lui popa Iancu, "care venea din cnd n cnd, de pe alt lume, s tulbure somnul fratelui su". Visele chinuitoare ale lui Stavrache devin obsesii, se transform treptat n comaruri care l terorizeaz, el trind parc aievea momentele tulburtoare ale "vizitei nstrinatului", dar de fiecare dat i linitete sufletul cu o sfetanie n memoria fratelui mort.

O prim imagine n comarurile hangiului este ntruchipat de apariia fratelui su n haine de ocna, "stins de oboseal, bolnav", cu opincile sfiate, cu palmele, gleznele i tlpile "pline de snge", pentru c evadase din ocn. Stavrache este ncrcat de ur, temndu-se c-i va pierde averea: "- Ticlosule, [...] ne-ai fcut neamul de rs! [...] Pleac! Du-te napoi de-i ispete pcatele!". Luptndu-se cu hangiul, ocnaul i pune genunchiul n piept i-i zice scrnind din dini: "- Gndeai c-am murit, neic?". Atunci cnd "nebunul a voit s-! sugrume", hangiul i-a adunat puterile, 1-a mbrncit pe ocna pe u i acesta "a pierit n ntunericul nopii". nspimntat, "tremurnd din toate ncheieturile i fcndu-i cruci peste cruci" pentru odihna sufletului rposailor, Stavrache s-a dus a doua zi la biseric i a fcut slujb de sufletul mortului. A doua apariie de comar are Ioc ntr-o noapte, cnd, ncercnd s doarm, o "ploaie rece de toamn" legna cu "micarea sunetelor" gndurile omului, care se roteau n cercuri din ce n ce mai largi i "tot mai domol", elementele naturalistesugernd starea psihic a personajului. Auzind trmbie, hangiul iese afar i recunoate n cpitanul care conducea compania pe fratele mort, care scoate ua din ni i, "rznd cu hohot", strig. "- Gndeai c-am murit, neic?". Apoi, cpitanul se repede s-1 prind pe hangiu, care, speriat, "se-ndrjete i-l strnge de gt", dar chipul militarului se lumina din ce n ce mai mult, rdea zgomotos i vesel, ntrebndu-1: "- Gndeai c-am murit, neic? ", apoi d comanda de plecare.

Dimineaa, hangiul s-a dus tremurnd la preotul din sat, rugndu-1 s fac o sfetanie casei.

Vremea urt, ca element naturalist, cu zloat, ploaie, zpad, "mzric i vnt vrjma" care s-a abtut peste sat i a inut trei zile i trei nopi semnific faptul c Stavrache i schimbase firea, devenise irascibil, suspicios, avea reacii ciudate n relaiile cu clienii. Un exemplu edificator l constituie atitudinea pe care o are hangiul fa de fetia care venise cu dou sticle s cumpere "de un ban gaz" i "de doi bani uic", rugndu-1 "s nu mai pui gaz n a de uic i uic-n a de gaz, ca alaltieri" i s scrie n caietul de datorii, pentru c n-avea bani. Dialogul cu fetia l include n lumea negustorilor avari i nemiloi: "Scrie-v-ar popa s v scrie, de prlii! [...] De mici v-nvai la furat, fire-ai ai dracului!".

Vremea de afar i gndurile tulburi ale eroului constituie un tablou naturalist sugestivpentru evoluia obsesiilor, iar vedeniile, halucinaiile chinuitoare, marcate de obsedanta ntrebare "Gndeai c-am murit, neic? ", nvlmeala de gnduri provoac treceri de la realitate la vis, cele dou planuri se confund, sugernd astfel degradarea psihic progresiv a lui Stavrache.

 

Punctul culminant::

Este reprezentat de momentul ntlnirii reale dintre cei doi frai. Dei afar viscolul urla, Stavrache aude glasuri de oameni i bti n ua de la drum a prvliei. Erau doi oameni nfofolii din cauza viforului, care solicit gzduire pentru noapte, ntruct caii erau "prpdii" iar ei ngheai bocn. Cnd Stavrache vine cu mncarea, gsete pe unul dintre cei doi brbai culcat n pat, cu spatele la el i sforind. Vrnd s afle de unde tie cltorul cum l cheam, hangiul se apleac asupra omului de pe pat, care-i rspunde: "- Cum s nu te cunosc, neic Stavrache, dac suntem frai buni?"

Ajuns la captul ncordrii psihice, hangiul se cltin puternic, de parc "tot viforul care urla n noaptea grozav" ar fi npdit dintr-o dat peste el, "deschise gura mare s spun ceva, dar gura fr s scoat un sunet nu se mai putu nchide; ochii clipir de cteva ori foarte iute i apoi rmaser mari, privind int [...]; minile voir s se ridice, dar czur epene de-a lungul trupului". Replica lui popa Iancu, aproape la fel cu aceea din comarurile lui: "- M credeai mort, nu-i aa?", constituie lovitura definitiv primit de mintea buimcit i confuz a lui Stavrache, care confund realitatea cu imaginile din comaruri. Iancu venise s-i cear cincisprezece mii de lei, ca s acopere suma delapidat de el din fondurile regimentului, c altfel "trebuie s m-mpuc".

 

Deznodmntul:

Cu o art desvrit, Caragiale analizeaz reaciile, atitudinile i comportamentul hangiului: "Drept orice rspuns, Stavrache se ridic n picioare foarte linitit; se duse drept la icoane; fcu cteva cruci i mtnii; apoi se sui n pat i se trnti pe o ureche, strngndu-i genunchii n coate", ncepnd s horcie i s geam.

Dac la nceput criza psihologicabia se nfirip, ea se adncete evolutiv, sub imperiul obsesiilor, ducnd la o manifestare exploziv i violent premergtoare nebuniei i declannd demena. Fratele l atinse cu mna, dar "la acea uoar atingere, un rcnet! - ca i cum i-ar fi mplntat n rrunchi un junghi roit n foc - i omul adormit se ridic drept n picioare, cu chipul ngrozitor, cu prul vlvoi, cu minile ncletate, cu gura plin de spum rocat". Rsturnnd masa, lumnarea se stinse i "odaia rmase luminat numai de candela icoanelor". Stavrache se npustete asupra fratelui su, l trntete la pmnt i ncepe s-1 strng de gt i s-l mute, iar camaradul lui popa lancu, ncercnd s-i despart, este i el trntit la pmnt. Profitnd de neatenia fratelui su, popa i scoate cureaua de la bru i leag strns picioarele hangiului dezlnuit, apoi i d pumni n ceaf i n furca pieptului, pn cnd "Stavrache [...] se prbui ca un taur, scrnind i rgind". Atmosfera este amplificat de elementele naturalist, deoarece afar, viscolul ajunsese "n culmea nebuniei", fcnd s trosneasc "zidurile hanului btrn". In timp ce-i legau minile deasupra capului, Stavrache "i scuipa i rdea cu hohot". Camaradul aprinde o lumnare, dar, cum "i dete lumina n ochi, Stavrache ncepu s cnte popete."

Istovit de ncierare, popa lancu se uit la fratele lui mai mare care "cnta nainte, legnndu-i ncet capul, pe mersul cntecului, cnd ntr-o parte cnd ntr-alta" i se gndete c n-are noroc.

 

Finalul:

Nuvelei prezint un caz patologic tipic, autorul reuind s ntocmeasc o adevrat fi clinic, n care notaiile simptomelor fiziologice sunt unele medicale: "chipul ngrozit", "prul vlvoi", "minile ncletate", "gura plin de o spum rocat", "scuipa i rdea cu hohot", "ncepu s cnte popete".

Eroul principal, Stavrache, este conturat n evoluia sa de la lcomie Ia iluzie, apoi la halucinaii, de la fric la spaim i groaz pn Ia nebunie, toate aceste stri definind natura psihic labil, predispoziia genetic pentru evoluia spre demen.

Caracterul naturalist al nuvelei este dat i de strnsa relaie ntre

natura ce se dezlnuie treptat i evoluia patologiei personajului: "Legnate de micarea sunetelor, gndurile omului ncepur s sfrie iute n cercuri strmte." Elementul auditiv devine pregnant, ploaia mrunt i rece de toamn cznd "n clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit" compunea "un fel de cntare cu nenumrate i ciudate nelesuri." Cnd, n final, Stavrache se prbuete, "vntul afar ajuns n culmea nebuniei fcea s trosneasc zidurile hanului btrn".

Stilul. Nuvela are un caracter scenic, specific manierei literare a lui Caragiale, dialogurile au replici scurte, gesturile sunt descrise detaliat, completnd fia psihologic pe care o realizeaz autorul n aceast creaie.

Nuvela "In vreme de rzboi" este o proz psihologic de factur naturalist, urmrind strile de contiin i de comportament ale eroului principal prin monologuri interioare sugestive, iar destinul dramatic are la baz lcomia exagerat a acestuia, dar i tare genetice, ntruct "incontestabil exist o tar n familia n care un frate nnebunete, iar altul se face tlhar ca pop i delapidator ca ofier." (George Clinescu).

In "Arta prozatorilor romni", Tudor Vianu evideniaz relaia autor-narator-personaj, att de ntlnit n proza lui I.L.Caragiale: "Ptrunznd n actualitatea sufleteasc a unora din personajele caragialiene, nu suntem obligai s ne reprezentm pe autorul care o reflect. Distanele dintre acesta i oamenii pe care-i zugrvete este suprimat, prin fuziune simpatetic (care provoac stri sufleteti tainice), nct viaa interioar a acestora nu este produs. Ideile i sentimentele oamenilor nu ne apar din perspectiva scriitorului, ci din aceea a eroilor. Nu ascultm pe autor vorbindu-ne, ci vedem oarecum personajele gndind i simind."

I.L.Caragiale i privete i ascult personajele, folosind ca modaliti tehnice de realizare stilul simpatetic (care provoac stri sufleteti) prin monolog interior i stilul indirect liber, prin atitudinea ironic.

 

 

 

 

Romanul psihologic

 

 

 

In perioada interbelica, Eugen Lovinescu initiaza modernismul, curentul literar al carui program traseaza noi directii pentru dezvoltarea literaturii romane, printre care, cele referitoare la evolutia romanului impun trecerea de la tema rurala la tema urbana, de la personajele taranesti la cele intelectuale, precum si crearea romanului de analiza psihologica.

Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu (1894-l957) este cel care, prin opera lui, fundamenteaza principiul sincronismului, contribuind substantial la europenizarea literaturii romane, prin introducerea unor noi categorii estetice ca autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului-narator, intelectual lucid si analitic. Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata pe experienta traita a autorului si reflectata in propria constiinta: "Sa nu descriu decat ceea ce d, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti[] Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai".In "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" (1930), Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii angrenata in tragismul unui razboi absurd, zut ca iminenta a mortii.

Ca orice roman, "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este o specie epica in proza, cu actiune complexa, cu puternice conflicte si o complicata intriga, la care participa numeroase personaje bine individualizate si construite modern de Camil Petrescu. Principalul mod de expunere este naratiunea confesi (cu caracter de confesiune-w..), iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, prin dialog, monolog interior si introspectie auctoriala.

Perspecti narati unica este moderna si defineste punctul de vedere al naratorului-personaj, autodiegetic (care relateaza propria experienta ca personaj central al istoriei povestite). Situatia diegetica implica anumite trasaturi gramaticale, si semantice ale textului reprezentate de verbe si pronume la persoana I, focalizarea interna "impreuna cu", frecventa monologului interior, organizarea subiecti a secventei temporale, toate acestea argumentand caracterul subiectiv al romanului. Modalitatea narati se remarca, asadar, prin, de unde reiese implicarea acestuia in evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj.

Perspecti psihologica este realizata prin mijloacele de analiza a constiintei si procesele psihologice ale protagonistului, naratorul autodiegetic apeland la dialog, monolog interior, autointrospectie, flashback, retrospectie, cuvinte cu loare de simbol, obsertie atenta si profunda a constiintei personajelor etc.

(Structura si compozitia romanului)

Romanul este structurat in doua parti, cu titluri semnificative, surprinzand doua ipostaze existentiale: "Ultima noapte de dragoste", care exprima aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta si "intaia noapte de razboi", care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii. Daca prima parte este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traisem drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul primului razboi mondial.

Romanul este scris la persoana I si exprima in prima parte conceptiile si aspiratiile autorului catre idealuri inalte, insa in partea a doua autorul se identifica total cu personajul-narator. Perspecti temporala este discontinua, bazata pe alternanta temporala a evenimentelor, pe dislocari sub forma de flashback si analepse. Perspecti spatiala reflecta un spatiu real, frontul, Bucuresti, Odobesti, Campulung, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului.

Romanul este un monolog liric, deoarece eroul se destainuie, se analizeaza cu luciditate, zbuciumandu-se intre certitudine si incertitudine, atat in erotic, cat si in ul tragediei razboiului, cand omenirea se afla intre viata si moarte. Protagonistul, Stefan Gheorghidiu, este intelectualul lucid, insetat de absolut, dornic de cunoastere, dominat de incertitudini si care se confeseaza introspectand cele mai adanci zone ale constiintei, in cautarea permanenta a iubirii absolute, ca sentiment al existentei umane superioare.

Romanul este alcatuit pe baza unui jurnal de campanie, in care timpul obiectiv (cronologic) evolueaza paralel cu timpul subiectiv (discontinuu), acestea fiind cele doua uri compozitionale ce-l motiveaza pe Camil Petrescu drept notor al esteticii romanului modern. in subiectiv, memoria involuntara aduce in timpul obiectiv experienta interioara a eroului, aflat in permanenta cautare de certitudini privind sentimentul profund de iubire, care se dilueaza in fata unei drame mai complexe, aceea a razboiului. Jurnalul de campanie, pe care sublocotenentul Stefan Gheorghidiu il incepe odata cu experienta frontului, consemneaza drama iubirii adusa in memoria eroului de o discutie pe aceasta tema, purtata de ofiteri la popota regimentului. in jurnalul ce consemneaza evenimentele traite de protagonist in timp obiectiv (imaginea frontului), sunt rememorate (prin memorie involuntara) episoadele casniciei cu Ela, aduse in timp subiectiv, deoarece ele se petrecusera cu doi ani inainte de a fi notate in jurnal.

Conceptia temporala este adoptata de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust, iar conferinta sa despre "Noua structura si opera lui Marcel Proust" constituie un aderat manifest literar de credinta. O alta apropiere vizibila se obser intre eroii lui Stendhal si aceia ai lui Camil Petrescu, in special in inzestrarea lor cu energie, forta interioara si loialitate. La ambii scriitori eroii sfarsesc tragic, fiind invinsi de propria pasiune, de propriul ideal. insa personajele lui Camil Petrescu dobandesc energii uriase declansate de pasiuni devoratoare, fiind impresionante prin capacitatea lor de a trai/ vedea idei.

Semnificatia titlului. Cuntul "noapte" repetat in titlu reda simbolic incertitudinea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua "napti" sugereaza si doua etape din evolutia protagonistului -iubirea si razboiul-, dar nu sl ultimele, intrucat finalul rele disponibilitatea lui Stefan Gheorghidiu pentru o noua experienta existentiala.

(Constructia subiectului si a discursului narativ)

Incipitul romanului il prezinta pe Stefan Gheorghidiu, potrivit

jurnalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist in

primara anului 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe

Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei.

la jurnalul de campanie scris la persoana I, naratorul-personajIncrimineaza cu ironie usturatoare incompetenta sistemului de aparare

militara a tarii, in preajma primului razboi mondial. Realizata prin dialog,

discutia contradictorie purtata la popota de ofiteri are ca punct de plecare

un fapt divers publicat in ziar, in care se comenta decizia tribunalului de a

achita un barbat care-si ucisese sotia surprinsa in flagrant de adulter.

Fiecare opinie este corelata cu trasaturile fizice si morale ale

sustinatorului, ceea ce demonstreaza ca autorul stapaneste arta

portretistica. Relativismul ca modalitate estetica moderna se manifesta in

acest episod, prin parerile total diferite ale locutorilor despre acelasi

subiect: iubirea si relatia de cuplu. Superficialitatea opiniilor il enerveaza

pe Gheorghidiu, care reactioneaza exploziv si surprinzator, exprimandu-siIdeea pura (absoluta) despre iubire: "Cei care se iubesc au drept de viata

si de moarte unul asupra celuilalt", argumentand astfel autenticitatea,

(principiul estetic modern) insemnand ca poti vorbi sincer numai despre

tine, despre trairile si perceptiile proprii. Discutiile starnite minimalizeaza

superioritatea sentimentului de dragoste in cpnceptia eroului si-i

declanseaza acestuia prima experienta a cunoasterii, iubirea, simtita cu

forta si dominata de incertitudini.

Prin memorie involuntara, declansata de discutia de la popota, Gheorghidiu aduce in prezent (timpul subiectiv), prin retraspectie si discontinuitatea temporala a analepsei si flashbackului, experienta erotica, pe care o noteaza in jurnalul de campanie: "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala". Sentimentul de iubire fusese alimentat, la inceput, de orgoliul studentului la Filozofie, mtrucat Ela era cea mai frumoasa studenta de la Litere. Casnicia este linistita o vreme, mai ales ca duc o viata modesta, aproape de saracie, iubirea fiind singura lor avere. Invitati la masa la unchiul Tache, Stefan ii infrunta pe batranul ar si pe Nae Gheorghidiu, scena capatand accente balzaciene atat prin descrierea detaliata a casei ("casa veche mare cat o cazarma"), cat si prin- construirea tipului de ar ursuz si dificil care, desi bogat, locuia intr-o singura camera ce indeplinea toate functiunile. Moartea unchiului Tache ii aduce lui Stefan Gheorghidiu o mostenire substantiala, fapt care schimba radical viata tanarului cuplu, societatea mondena capatand pentru Ela importanta primordiala. Stefan descopera ca sotia sa este subjugata de problemele pragmatice, amestecandu-se in certurile iscate de testament, in afaceri, desi el ar fi vrut-o "mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare". intruchipand intelectualul, Stefan este incapabil sa se descurce in paienjenisul afacerilor, isi da seama ca nu face parte din aceasta lume si se reintoarce cu sete nepotolita la studiul filozofiei si la cursurile de la Universitate.

Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji, dar si de aderate orizonturi, preocupata numai de moda, distractii nocturne sau escapade, lume in care ea se simtea uimitor de bine. in casa Anisoarei, cunosc "un g avocat, dansator, foarte cautat de femei", domnul G., si Stefan obser ca Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult, se straduia sa se afle mereu alaturi de el.

Fire reflexi si pasionala, Stefan Gheorghidiu diseca si analizeaza cu luciditate noua comportare a Elei, acumuland progresiv nelinisti si indoieli interioare, care devin sfasietoare, pe care Ie exprima prin monolog interior: "nu mai puteam citi nicio sectiune, parasisem Universitatea". Stefan se chinuie ingrozitor la petrecerile mondene, cantarind si analizand flecare vorba, flecare gest (luciditatea)- al Elei. Cu toate acestea, respinge cu fermitate stupiditatea geloziei, consideFand-o neconforma cu normalul si realitatea: "Nu, n-am fost nicio secunda gelos, desi am suferit atata din cauza iubirii".

Excursia la Odobesti pune sub semnul indoielii fidelitatea sotiei, orice element exterior provoaca in sufletul lui Stefan catastrofe chinuitoare. Compania insistenta a domnului G., asezarea Elei la masa langa el, gesturile familiare {mananca din farfuria lui) sunt tot atatea prilejuri de obsertie atenta si framantare interioara care provoaca eroului o chinuitoare suferinta, nu numai din orgoliu, deziluzie si neputinta, dar si pentru ca se sileste sa-si ascunda chinurile, se dedubleaza.

Alta data, sosind pe neasteptate intr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrat de doua saptamani, nu-si gaseste sotia acasa, drama se amplifica, iar casa goala i se pare "ca un mormant fara nesta-mea". Servitoarea nu poate oferi nicio informatie, el o cauta cu disperare pe la rude, este innebunit de deznadejde, iar cand Ela soseste acasa pe la opt dimineata o alunga, fiind convins ca "niciodata femeia aceasta nu ma iubise" si-i cere sa divorteze "fara formalitati, fara explicatii multe". Suferinta este mistuitoare, fiind framantat de incertitudini, atunci cand gaseste intamplator un bilet de la Anjsoara, care purta data noptii respective si prin care o ruga sa petreaca noaptea la ea, sotul fiind plecat la mosie. Structura de intelectual in cautare de certitudini, Stefan interpreteaza faptul ca pe o ticluire pusa la cale de ele pentru a-i adormi banuielile, apoi se indoieste de motivul pentru care ar fi recurs ea la o astfel de stratagema, analizand si disecand toate eventualitatile.

Dupa un timp cei doi se impaca si sublocotenentul Stefan, fiind concentrat in armata pe lea Prahovei, aranjeaza ca Ela sa petreaca ra la Campulung, dar il zareste in oras pe domnul G. si atunci nu se mai indoieste ca "venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant". Planuieste sa-i omoare de amandoi, dar se intalneste cu locotenent-colonelul care il sileste sa mearga impreuna la regiment, fiind astfel impiedicat sa-si duca la indeplinire ul de razbunare impotri celor doi amanti.

 

 

 

Stefan Gheorghidiu

 

Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat, in primul rand, numai de probleme de constiinta. Este un intelectual fin, care si-a facut din speculatiile filozofice mediul fundamental in care se misca cu dexteritate. Liniile de gandire trasate in campul istoriei filozofiei ii sunt cunoscute cu de-amanuntul si gandirea lui proprie aluneca pe ele cu abilitate si subtilitate. Faptul ii provoaca o placere spirituala superioara, pe care o doreste unica si netulburata. Este defapt o izolare de viata trepidanta a complicatiilor sociale, o evadare intr-o lume in care domina numai spiritul filozofic, cu puterea lui de o gandi o noua randuiala. In aceasta lume vrea sa o ridice si pe sotia sa pentru a trai impreuna o dragoste eliberata de contingentele comune ale vietii sociale, o dragoste care sa fie numai a lor, sau numai a lui. Pasiunea lui Stefan Gheorghidiu izvoraste dintr-o metafizica a iubirii pure si absolute. De aceea ii este necesara Ella careia i se subjuga si pe care n-o poate rupe din sufletul sau. Acesta este si izvorul geloziei sale, cand comportarea sotiei ii infiltreaza in constiinta semne de intrebare, care il fac sa se zbata intre certitudini si indoieli. 35283cyq25pps3o

Cele doua parti ale romanului urmaresc o dubla experienta existentiala, o experienta erotica si confruntarea cu razboiul. In ambele cazuri se dezvaluie complextiatea trairilor individuale. Efortul autorului indreptandu-se catre sondarea strafundurilor constiintei, surprinde reactiile cele mai neasteptate in raport cu o anume realitate. Astfel, cel dintai capitol La Piatra Craiului in munte cuprinde fapte si evenimete din experienta de front a lui Stefan Gherghidiu pentru ca in capitolul imediat urmator sa se dezvaluie drama personajului care traieste chinurile incertitudinii. Aceasta influenta dovedeste faptul ca cele doua experiente, de viata si a razboiului nu sunt nici un moment rupte una de cealalta, dimpotriva ele au menirea de a pune in evidenta complexitatea trairilor individului, complexitatea problematicii umane, prin intermediul carora se dezvaluie elevatia morala a personajului. Aspiratia de a descoperi dincolo de aspectele contradictorii ale existentei acea esenta care sa-l justifice in fata sa si in fata celorlalti, il motiveaza pe tot parcursul romanului.Romanul e o incercare de cunoastere, de patrundere in constiinta lui Stefan Gheorghidiu pana la fenomenele originare, ultime, pentru a descoperi adevarul. Romanul e scris la persoana intii pentru a demonstra ca nu se poate cunoaste decat ceea ce se petrece in propria constiinta. Este o modalitate moderna, contemporana. E si un procedeu,- dar si o ilustrare a conceptiei sale. Unghiurile din care sunt prezentate evenimentele sunt reduse la perspectiva propriului eu al povestitorului. Se incearca cunoasterea adevarului dintr-o singura perspectiva, singura care i se pare autentica. yp283c5325ppps

Cu experienta tragica a razboiului, la care se adauga altele, ulterior, Stefan Gheorghidiu acumuleaza o cunoastere exacta a realitatii in general, incat constiinta lui se limpezeste de framantarile minore care ii umplusera sufletul de veninul geloziei. Gheorghidiu intelege in final dramatismul confruntarii directe, reale, al luptei pentru supravietuire, si tot ceea ce a vazut micsoreaza drama si framantarile lui individuale, fiindca razboiul zguduie din temelii constiinta intregi colectivitati, in fata careia drama sa personala I se pare cu totul insignifianta.Argumentele pro si contra aduse in discutia la popota ofiterilor (la inceputul romanului) sunt scanteia care declanseaza povestirea dramei sublocotenentului Gheorghidiu. De aici ne intoarcem la antecedentele acestei drame de constiinta. Eroul isi povesteste viata. Fiu al unui profesor universitar, el studiaza filozofia, se indragosteste de o colega, se casatoreste cu ea. Discutiile cu Ella despre teoriile filozofice fac parte din averea spirituala a ambilor tineri si pentru cititor sunt o initiere nefortata in diversitatea lumii conceptelor fundamentale.Dragostea la inceput e foarte puternica. Un unchi bogat, dar de o avaritie baIzaciana, ii lasa pe neasteptate o mostenire, pe care insa eroul e silit s-o imparta cu mama, unchiul, care-1 introduc intr-o combinatie comerciala cu Tanase Vasilescu-Luminararu. Intram intr-o retea ca de afaceri balzaciene. Strain de afacerile unchiului, de masinatiile lui infecte, dar ajungand sa le cunoasca, la un moment dat se retrage din combinatie si se dedica exclusiv vietii universitare, averea ramasa dandu-i totusi posibilitatea de a trai pe picior mare, cu largimi si loisir.Viata mondena, lipsita de orice griji materiale, o transforma treptat pe Ella, in care se potenteaza, de acum, instinctul de proprietate, care o indeparteaza de sotul ei. Viata ei in societatea aleasa este o eufrazie continua si o inflorescenta sufleteasca ce pune pe ganduri pe Gheorghidiu. O petrecere in familie, discutia filozofica, excursia, la Odobesti, mersul la curse, plimbarea la sosea sunt amanunte tipice.Dindu-si seama de instrainarea Ellei, sotul traieste drama geloziei, urmarita dupa o minutioasa diagrama. Incearca rupturi, dar nu reuseste sa le faca definitive, deoarece iubirea il intoarce mereu la Ella. Intelegand, in fine, ce urmareste sotia sa, el revine dezgustat pe front. Razboiul din 1916 se declara in zorii zilei urmatoare. Aici romanul e un fel de document autentic, de mare elocventa, memorabila. O intreaga epoca istorica, trecerea de la belle epoque la deruta se deseneaza cu pregnanta lucida, ca intr-un film istoric. Secventele sint scurte si rapide, taieturi in carne vie. Urmeaza retragerea, deruta, redata cu o extraordinara forta de evocare si energie, fara nici un ton liric, evident nelalocul lui aici. In aceasta retragere apocaliptica Stefan e ranit si evacuat intr-un spital din tara. Reintors la Ella, isi da seama de raceala sa, dar o iarta, cum Gelu Ruscanu ii iarta pe toti in finalul piesei "Jocul ielelor, si o abandoneaza definitiv.Toate eforturile eroului sunt indreptate in directia descoperirii adevarului cu privire la Ella, dar ele se vadesc zadarnice, intrucat Stefan Gherghidiu nu ajunge la nici o certitudine, sufletul feminin nelasandu-se prins in reteaua supozitiilor sotului.Stefan Gherghidiu este cu toate acestea, un lucid . Sub luciditatea constiintei sale, ca sub o lupa, sunt examinate si faptele Ellei, si framantarile din propria lui constiinta.Experienta razboiului vine sa lamureasca drama sufleteasca a lui Gheonghidiu, sa-i aduca o rezolvare, sa-1 scoata din impas, sa estompeze durerea, s-o reduca la proportiile reale in comparatie cu marea drama a razboiului. Insusi eroul isi da seama cit de mult si-a exagerat propria-i problema si se desparte cu relativa usurinta de tot trecutul ancorat in ambianta Ellei.Stefan Gherghidiu, e intr-un fel un filozof care si-a dat seama de meschinaria unui sentiment individual in comparatie cu destinul omului pus in fata razboiului ineluctabil, a legilor lui aspre si definitive si opteaza pentru o atitudine grava in fata vietii.

Notatiile psihologice sunt extraordinare, mai ales in prima parte. E drama pasiunii si drama luciditatii. Gheorghidiu traieste o adevarata febra, o neliniste continua, pe care o noteaza, o surprinde pe viu, in dinamica ei interioara inefabila. Din acest unghi, este imposibil sa cunosti adevarul despre Ella. (Numai daca am avea un jurnal al Ellei, poate am deduce ceva, dar aici autorul a renuntat la aceastii modalitate.) Cititorul ramane nedumerit daca Ella il inseala intradevar sau e numai o fiinta mondena, dar necorupta. Dar romanul nici nu trebuie sa fie un proces-verbal.Aceasta imposibilitate de a reconstitui faptul real vine din chiar pozitia teoreticii adoptate, caci prin eroul sau, autorul schiteaza un rechizitoriu al momentului social precis, al lumii burgheze, rechizitoriu rostit de un intelectual (eroul) de pe pozitiile unui intelectual (autorul) - figura {intelectualului} lor fiind personajul fundamental al scrierilor lui Camil Petrescu.Se poate spune, deci in final, ca Stefan Gheorghidiu este un invingator invins, el depaseste situatia critica in care se afla casnicia sa insa o pierde pe femeia iubita, el ramanand in aceasta privinta marcat toata viata. Tot trecutul, daruit Ellei insemna de fapt o mare parte din viata lui, o parte din sufletul lui, care, pentru a scapa de mustrarile de constiinta, o daruieste celei pe care nu a stiut sa o fereasca de capcanele ivite, si pe care nu in ultimul rand nu a stiut sa o iubeasca

 

 

 

Evolutia cuplului

 

Stefan Gheorghidiu, personajul central al romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, de Camil Petrescu, este un intelectual care traieste cu luciditate doua experiente fundamentale de viata: c8f375cq33jjh

Una subiectiva (iubirea fata de Ela, sotia sa, guvernata de gelozie, de obsesia ca este inselat). Este o realitate interioara care sta sub semnul timpului psihologic, al impulsurilor si presupunerilor, configurata de starile sale sufletesti; (vezi partea I a romanului);

Una obiectiva (participarea la razboi, fiind combatant pe front in primul razboi mondial, in luptele din Transilvania). Este o realitate exterioara, stand sub semnul timpului cronologic, redand faptele, evenimentele, intamplarile traite direct pe front (vezi partea a II-a);

Experienta tragica a razboiului are efect taumaturgic, vindecator, asupra sufletului bantuit de angoasele geloziei, deoarece drama individuala a celui inselat in iubire (Stefan Gheorghidiu) se topeste, diminuandu-si vigoarea, in drama colectiva, mult mai dureroasa, a razboiului.

Evolutia cuplului Stefan - Ela o cunoastem doar din relatarile la persoana I ale personajului principal, care stau sub semnul impresiilor de moment, desi el se straduieste sa analizeze lucid, dupa un timp, atat evenimentele, faptele Elei, care ar dovedi inselarea, cat si propriile sentimente si ganduri de atunci.

Eroul rememoreaza etapele iubirii sale fata de Ela, iubirea fiind vazuta ca un ideal, aspiratie inalta a personalitatii sale. Confesiunea reinvie intamplari ale trecutului, din vremea cand inca nu era casatorit cu Ela, fiind student la filozofie. Fluxul memoriei este declansat de o discutie la popota, intre ofiteri, pe tema fidelitatii femeii (un eveniment din cronica mondena relatat in ziare - un sot care isi omorase sotia infidela fusese absolvit de vina). Evenimentele se petrec in 1916, la Piatra Craiului, cand Stefan Gheorghidiu, sublocotenent, este concentrat in vederea luptelor care vor incepe. Stefan cere o permisie de doua zile pentru a merge la Campulung, fiind chemat de sotia sa Ela, cu care se impacase de curand. Se confeseaza din acest moment lui Orisan: Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de facultate si banuiam ca ma insala". La inceput se simtea magulit de iubirea patimasa a Elei, de admiratia celor din jur.

Cei doi, Ela si Stefan, erau saraci, dar o mostenire neasteptata (de la unchiul Tache Gheorghidiu) schimba incet-incet fericirea conjugala a celor doi in suparari, neintelegeri si certuri. Ela patrunde in viata mondena a Bucurestiului, agreeaza petrecerile, luxul, banii, preocupari aflate in contradictie cu idealul de feminitate al lui Stefan {As fi vrut-o mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare " - despre bani). In timpul unei excursii la via din Odobesti cu un grup de prieteni, ea cocheteaza cu G. vag avocat, dansator, foarte cautat de femei", revenit in tara de la Paris. in sufletul lui Stefan se aduna mereu nelinisti, indoieli, presupuneri, incertitudini. Plimbarile cu masina, asezarea la masa, gesturile, vorbele Elei, apropierea de G. provoaca senzatii dureroase in sufletul lui Stefan, care insa, se dedubleaza, isi ascunde framantarile.

Nedorind sa plece de la o petrecere, Ela ramane cu G., iar Stefan duce acasa o cocota destul de frumusica, voinica si nespus de vulgara", pe care sotia lui o gaseste in patul conjugal. Dupa o perioada de despartire, cei doi se impaca (cap. Asta-i rochia albastra)

Reintors din cantonamentul militar, Stefan nu-si gaseste sotia acasa, iar dimineata, cand ea vine, ii cere sa accepte divortul (cap. Intre oglinzi paralele), dar mai tarziu gaseste o scrisoare de la Anisoara, prietena ei, in care o invita sa doarma la ea. Urmeaza o alta impacare a celor doi.

Dupa ce primeste permisia de a merge la Campulung, devine suspicios vazand comportamentul initm de amanta al Elei si auzindu-i rugamintea de a pune pe numele ei lirele engleze de la banca. In oras^ Stefan il intalneste pe G., dar comandantul regimentului il ia pe front. In tren ii povesteste o intamplare care ii amplifica gelozia. Fiind ranit, apoi spitalizat la Bucuresti, Stefan revine acasa si o gaseste pe Ela imbatranita si lipsita de farmec.

Divorteaza, lasandu-i casa, banii si tot trecutul".

 

 

Conditia intelectualului

 

 

Conditia intelectualului -Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi

Stefan Gheorghidiu

este un intelectual care (raieste atat drama unei iubiri neimplinite, cat si dramaneadaptarii la un mediu social corupt.Personajul triete n dou realiti temporale, cea a

 

timpului cronologic (obiectiv)

 ,

 n carepovestete ntmplrile de pe front i una a

timpului psihologic(subiectiv)

 ,

drama iubirii. Toate faptele,reale sau psihologice, sunt consemnate n jurnalul de front, n care Gheorghidiu analizeaz cu luciditate attexperiena subiectiv a iubirii, ct i cea obiectiv, trit, a rzboiului.

Student la filozofie

, intelectual lucid,tefan triete n lumea crilor i nu se poate adapta lumii afacerilor, reprezentat de unchiul Tache, NaeGheorghidiu i Tnase Lumnraru, cu care eroul nu are nici o legtur spiritual.

Dialogul

de la popot despre iubire provoac o reacie violent a eroului, care consider c "cei care se iubescau dreptul de via i de moarte unul asupra celuilalt". Astfel, prin

memorie involuntar

 ,

se declaneazamintirea propriei poveti de dragoste, pe care o consemneaz n

 jurnalul defront

:

"Eram nsurat de doi anii jumtate cu o coleg de la Universitate i bnuiam c m nal". Eroul este o natur reflexiv, careanalizeaz n amnunt, cu luciditate strile interioare, cu o contiin unic,

nsetat de

 

certitudini i adevr

.

Prima experien de cunoatere

 ,

iubirea, e trit sub

 semnul incertitudinii

 ,

a unui zbucium permanent n cutarea absolutului. tefan primete pe neateptate o motenire de la unchiul su, Tache i, ca urmare,soia sa, Ela, se las n voia tentaiilor mondene, devenind din ce n ce mai preocupat de lux, petreceri iescapade, fapt ce intr n total contradicie cu idealul su de feminitate. Plimbarea la Odobeti ntr-un grupmai mare declaneaz

criza de

 

 gelozie

 ,

de

incertitudine a iubirii

 ,

punnd sub semnul ndoielii fidelitateaElei.

Faptele

 ,

 gesturile, privirile i cuvintele

 

Elei se

 

reflect n contiina

 

eroului

(autenticitatea) caresufer la modul sublim drama iubirii. Mici incidente, gesturi fr importan, priviri schimbate de ea cudomnul G., flirtul nevinovat se hipertrofiau, se amplificau, cptnd dimensiuni catastrofale n contiinaeroului: "era o suferin de nenchipuit". Principala

modalitate de caracterizare

pentru a ilustra zbuciumulsu interior este

introspecia prin monolog interior

.

Fire pasional

, puternic reflexiv, contient de chinul su luntric, tefan Gheorghidiu adun progresivsemne ale nelinitii, ale incertitudinii, ale ndoielilor sale interioare, pe care le

disec minuios

.

Ateniainsistent acordat Elei de domnul G., avocat obscur dar brbat monden, sporete suspiciunile, personajul-narator, care,

autoanalizndu-se

 ,

 i observ pe cei doi cu luciditate, despicnd firul n patru: "Nevast-meaavea o voce uor emoionat".Incertitudinea iubirii devine n curnd "o tortur", nu mai putea citi "nici o carte", aa c tefan se despartede soia sa, dei respinge ideea geloziei: "Nu, n-am fost nici o secund gelos, dei am suferit atta din cauzaiubirii." Vzuse n Ela idealul su de iubire i de feminitate ctre care aspira cu toat fiina Iui i a cruiprbuire i provoac ntreaga dram.Foarte

sensibil i orgolios

, personajul i amplific suferina, ridicnd-o la proporii cosmice, ceea cesemnific nevoia eroului de absolut. Venit pe neateptate acas ntr-o noapte, dup o absen mai lung,incertitudinea lui se accentueaz i casa i pare "goal ca un mormnt, fr nevast-mea". Eroul triete nlumea ideilor pure, aspirnd la dragostea absolut, cutnd n permanen certitudini care s-i confirmeprofunzimea sentimentului de iubire, dar se simte obosit i hotrte s se despart definitiv de Ela, pe care oprivete acum cu indiferena "cu care priveti un tablou" i creia i las o bun parte din averea Ia care eainea, se pare, n mod deosebit: "i-am scris c-i las absolut tot ce e n cas, de Ia obiecte de pre la cri, dela lucruri personale la amintiri. Adic tot trecutul".A doua experien de via fundamental n planul cunoaterii existeniale este rzboiul, frontul, o experientrit direct, care constituie polul terminus al dramei intelectuale.

 Imaginea rzboiului

este demitizat,nimic eroic, nimic nltor,

rzboiul este tragic i absurd,

 nseamn noroi, ari, frig, foame, umezeal,pduchi, murdrie, diaree i mai ales fric, spaim, disperare, moarte. Faptele sunt expusecu

 precizia

calendaristic a jurnalului de front, fiind nregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu.

Notaiile

personajului

despre rzboi sunt de o

mare autenticitate i luciditate,

viaa oamenilor fiind lacheremul hazardului: "cdem cu sufletele rupte n genunchi". Ca un blestem, unul dintre soldai silabisete ntruna, obsesiv: "Ne-a acoperit pmntul lui Dumnezeu". Tragediile rzboiului sunt de

un realism zguduitor:

un osta a vzut cum un obuz a retezat capul lui A Mriei i el "fugea aa, fr cap.Unii critici literari consider c tefan Gheorghidiu

nu poate fi considerat un nvins,

deoarece reuete sdepeasc gelozia care amenina s-1 dezumanizeze. El se nal deasupra societii meschine, trindo

experien moral superioar,

aceea a dramei omenirii, silit s ndure un rzboi tragic i absurd. Este, dealtfel, singurul supravieuitor ntre toate personajele camilpetresciene